Poezie
O anume democratie
2 min lectură·
Mediu
Vă trimiteți fii să se plimbe-n zbor
Nu-i nici o problema cât au ce vedea
Dar o fac pe banii bietului popor
Pentru care viața este tot mai grea.
Când copii voștri merg pe la Paris
Iar copii noștri goi și nemâncați
Nu pot să aspire la atare vis
Ce democrație invocați?
Când se duc la școala și leșină-n clasă
De atâtea griji și atâta sărăcie
Cum pot să-nțeleagă că sunt dintr-o rasă
Condamnată parca pe vecie.
Pentru că la școală pot merge cum vor
N-ai cui te plânge, n-ai cui să spui,
Nu va pasă ce-i destinul lor
Caci trăiesc in țara nimănui
Deschid manualul și privesc pe harta
Și călătoresc încet, cu ochii mintii
Și-si doresc o viață sau o altă soartă
In care să-i binecuvânteze sfinții.
Și daca n-au haine,sau bani pentru carte,
Și nu pot gândi la un viitor
Nu au pași să meargă mai departe,
Nu vă mustră gândul, jos e locul lor.
Noi ne gârbovim de atâtea greutăți
Și punem ștampila sperând în bucurie
Voi vă îmbuibați de bunătăți
Fără să vă pese mâine ce-o să fie.
Când faceți campanii ne promiteți mult
Dar, în scurtă vreme toate le uitați
Și-n limbajul vostru foarte cult
Spuneți că n-aveți ce sa ne mai dați.
Visteria statului a rămas cam goală
Cei de dinainte au furat cumplit
Voi trimiteți plozii oameni buni la școală
Ca să nu rămânem un popor tâmpit.
Însă luați aminte, din cei necăjiți
Ce trăiesc sub cerul veșnic plin de nor
Se vor ridica , Când nici nu gândiți
Zeci de aripi tinere in zbor.
Și-or să ne învețe cum sa meditam
Mult mai responsabil, pe cine votam.
001975
0