De ieri mi-ai spus tu…
Că nu vrei să mai auzi de mine
Dar azi te-ntorci plângând să-mi spui
Că ai gresit iubire
Ce crezi că sunt eu?
Chip de lut
Să iti cerșesc iubirea?
Eu nu sunt demon nu-s
M-a cuprins voluptatea anilor trecuți deja
Și vreau să îți urez la mulți ani
Dacă îți fac rău, te rog să mă ierți
Dacă aceste rânduri nu trebuiau să fie, te rog :
Nu le citi.
Oprește-te
Mai dă-mi Doamne-o zi de mai,
Să mai zburd pe șapte cai,
Să trec dunarea înnot,
O guriță a-i da să pot.
S-o apropii lângă soare
Chipu-i făr-asemănare
Să se-ntreacă-n strălucire
Cu a soarelui
Nu caut astăzi vre-un răspuns
Să știi că nu-mi mai pasă,
Am ars destul, acum mă sting
Și toate parcă mă resping
Parcă toate mă neagă.
Că pentru tine am murit
În fiecare seară
De câte ori să
Iubirea m-a făcut copil
Și parcă-i ieri…
Ca prima oară:
Iubire eu îți sunt copilul
Ce a uitat să moară.
Iubire, sunt nemuritor,
Nu mă mai vrea țărâna...
Cu ochii reci și pieptul
Acum, când știu că o să plec
O ultimă dorință:
Să-mi lași în gând
Într-un moment
Căldură și credință.
Să știu de unde am plecat
Și ce rămâne-n urmă:
Doi ochi căprui
Și-un zâmbet cald
Și
Imaginează-ți că și eu, ca orice om, greșesc. Și uneori greșelile mele sunt inacceptabile, chiar și pentru mine. Nu pot trăi cu conștiința pătată.
Uit, a doua zi când mă trezesc am conștiința
-Unde te ascunde luna
În noaptea de veci
-Mantie de promoroacă?
Printre țurțuri reci.
-Cine îți veghează somnul,
În apusul timpuriu?
-O speranță argintie
Și un dor pustiu.
-Dar cine îți e
