Stoica Nicolae Ciprian

Galbenul din tine merge spre un zid, Dinozaur magic se zbate livid, Și șerpi fără aripi colcăie timid, În rime pereche izbite de-un rid. Eram eu, același, cu aripi în poză, Cu timpul, ca

Am o pagină albă în ochii mei. Cu idei fără formă mă strecor dintr-o zi în alta. Vreau să fiu ceea ce nu știu. Vreau să am ceea ce nu mă ajută. Viața e prea scurtă și caut să ascult de ceea ce

Culmi de întrebări. Cu tine în buzunarul sufletului nu îmi este teamă de nimeni. Moartea, dușmanul suprem nu mai are ce căuta în peisajul ăsta plin de iubire. Asta e vârsta la care ne credem

O zi normală. Timpul trece și eu îl privesc de pe margine. E ca un tren de mare viteză care trece foarte aproape de ochii mei. Dacă întind mâna pot să trec dincolo, acolo unde toți ceilalți

Am intrat să îmi cumpăr ceva de mâncare. Nimic neobișnuit, dar somnul meu era nefacut demult, ca un pat șifonat de coșmaruri. Eram un drogat al lipsei de odihnă. Ce ciudat mi se păreau toate în

Un ochi spart de lumină. O clipă de privit în colț. Te lămurește și te trimite în groapa imaginației. Și dacă era cu mine? Am încălecat valul imaginației tale și am pus steluțe în urechiușa ta

Ceață perfectă. Scot o ultimă tentație din buzunar și privesc cum cerul nu mai apare. Noaptea e însetată de suflete triste. Aș vrea să vin acasă la tine să te țin brațe cu putere disperată. Tu nu

Privește, departe în brațele copacului pe care se sprijină soarele, se află o stea ruptă din răceala vremii. Tu o privești cu ochi, eu o privesc cu tine. Așează-te și vezi ce gând ai in

Respir aburul tău, cu lacrimi de fericire, cu gânduri împrăștiate și obosite. Te doresc lângă mine, să te ating, să te țin în brațe, să mă simt comun în fericirea mea unică. Ești departe.

Am urmărit un film, și ca de obicei am suprapus personajele din el cu viața mea. Îmi aduc astfel aminte de încercarea mea de a mă studia pe mine, un cub de gheață care se topește cu timpul, își

Filozofie fără rost! Alunec și mă învârt în cerc. Am o idee gozavă cum să îmi petrec zilele în locul ăsta plin de nebuni. O să fac o tablă de șah extraordinară, să fac fiecare piesă individuală, să o

Zi simplă, tristă și cu gânduri departe. Ascult zumzetul tău grațios și mă întreb ce se poate face să îți mai cer o picătură de tine pe sticlă. Cine poate măcar visa cum este așezată o alunică

Ploua. Lacrimile ei aduceau marea și furtuna în lumea lui. Cădea și era amestecat cu valurile ei de lacrimi. Se scurgeau secundele lucioase și îl amenințau cu scâțâitul lor peste lumină. Privea

Parcul era plin de lume. Oamenii mergeau în grupuri mici. Ea era atât de lipită de sufletul lui, că nici nu se mai distingeau unul de celalalt. Părea că o cară cu totul. Oamenii se uitau și

Prin ochii tăi văd cerul, Perfectă lume, Peste un os de pește ascuțit în gât. Scai de gânduri și trăiri semețe, Adunate peste timpul cu multe fețe. Nu-s lacrimi inutile, Nu-s vise sparte-n

Te întreb acum: mă iubești? În casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului tău și al meu, Eu, în numele iubirii pe care o simt, în numele fericirii pe care o simt lîngă tine și împotriva tuturor, am venit aici

Ochii mă dor. Lumina în dimineața asta este atât de puternică. Noaptea trecută nu reușisem să dorm deloc. Era prea frumoasă, prea ireală, prea nudă să pot dormi lângă ea. Am luat-o în brațe, am

Ultimul vis nestins sculptează o lacrimă de tristețe, Colț din buzele care îmi deranjau visul Stau ca strugurele de toamnă în frigul singurătății Uit de mine pentru totdeauna. Secul trup al

Pe marginea pasului tău, cu abur destin, Am vis submersibil, lung fin, Pun palma pe vena ta bleu din Colțul alb de deasupra calcâiului, Și suspin, trezit din marginea mea, trezit lângă

Alb. Și totuși este negru. Cine are puterea asta de a schimba albul în negru? Cine are puterea de a vedea ceva urât ca fiind foarte frumos. Câte prostii te face să faci....câte nebunii te face să

Am trăit și trăiesc visul. Din păcate viața e un vis în care ne cautăm jumătatea. Când găsești jumătatea nu mai cauți visul. Nu mai ai de ce visa... Trăiești visul cel mai frumos atunci când ești