Proză
Jurământul
Doar în biserica noastră
1 min lectură·
Mediu
Te întreb acum: mă iubești? În casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului tău și al meu, Eu, în numele iubirii pe care o simt, în numele fericirii pe care o simt lîngă tine și împotriva tuturor, am venit aici să jur.
Cine ești TU, care îmi furi sufletul și îl ții în palmele Tale fine?
Cine ești TU, care îmi dai fericirea fără limite?
Cine ești TU, care îmi dai motiv să trăiesc?
Am aflat, și Þie îți jur…
Sufletul meu nu va avea liniște până ce nu va fi unit cu sufletul Tău.
Viața mea nu va avea sens pînă ce nu vei fi lîngă mine în fiecare secundă.
Inima mea nu se va opri decât lângă inima Ta.
Trupul meu va fi al Tău, fără limite, până la cele mai obsedante clipe.
Gândul meu este numai al Tău, doar cu iubire, doar cu fericire, doar cu Tine.
Pe tine Te ador, cu inima, cu sufletul, cu trupul, cu gândul…
Pe tine Te iubesc, cu viața mea.
E al Tău, gândul meu.
El al Tău, sufletul meu.
E a Ta, viața mea.
001950
0
