Stoica Nicolae Ciprian

O simplă cămilă cu apă pentru câteva luni traversează deșertul de realitate. Mă simt încins de lipsa de gânduri. Caut de mult acest deșert în care să nu văd decât un orizont de căldură și

Am făcut un mic filmuleț. Prin privire văd ce simți tu... Oare ce mai ești azi? O poză privită după altă poză. Colțul ochilor tăi au lacrimi și tristețe. Cadrul următor caut cu inima strânsă

Alb din spumă și zâmbet nebun, Ai melci de fir negru ascunși sub lună, Corp fin și nuri dulci cu imaginație nebună Îți desenez cu mâna, Sân plin, mână rămasă fără farâmă. Ascultă o clipă și

Repar timpul cu cleștele din dinții tăi, Arunc pe geam ultima haină, Zbor spre mine cu lumini fără aripi, Alung tristețea cu plasa de fluturi, Crăp piatra de colțul capului și dau drumu la

Amintește-ți de mine. Sunt cel care îți lasă o pată de fericire, pe față. Cel care te face să zâmbești. Copilul care a făcut jocul de ieri, Băiatul care a plâns din vise, Bărbatul care nu a depus

-Am vrut să te întreb cum îți imaginezi viața cu mine? -De ce doar să întrebi, nu crezi că o să și trăiești alături de mine? -Dacă nu aș crede asta nu aș mai avea conversația asta acum, nici măcar

Privești cu tristețe cum ceilalți te împiedică să ajungi un fruct. Leu în cușcă privești dincolo de gratii, Întinzi o mână și vezi că vocea ta ajunge. Răspunde un ochi plin de

- Ce ai mai gătit azi? Peste undele de aer, așteptam. Și totuși, nu mă așteptam să răspundă. Chipul acela și corpul ei interzis mă făcea să visez ceva interzis. Mintea îmi spunea că este

Să începem cu începutul ... Începutul nostru. Un duș de tristețe îmi cerea să ies, să mă plimb prin răcoarea întunericului. Priveam ce este în jur cu ochi obosiți și indiferenți. Ce aș

Să înșir câteva cuvinte. Să scap de mine. Trist la infinit și prins în durere, Judecător cu mintea și cu răul din ei, M-am aplecat să sufăr fără putere Și am visat să tot visez. În genunchi

Te privesc în ochi când sufletele noastre se întâlnesc și admir același zâmbet superb. Să te privesc în ochi și să trăiesc în tine. Să te privesc în ochi să mă văd pe mine, să trăiesc fericirea ta,

Deslușesc cu greu ce scrie pe zidul din fața mea. Mi-aș dori să îmi pun ochelarii permanenți, dar am ceva ce mă oprește. Mă dor ochii dar încerc să deduc logic cuvintele și toate cifrele de opt si de

-Cu mic, cu mare, vă adunați să vă certați aici în fața mea? De ce stai tu femeie cu poalele ridicate să îmi arăți pielea ta cristalină și să îmi ceri gânduri dulci? Un țăran se apropia și

Altarul din ploaie, cu muzica nouă fără cusur, Mă face să fiu cu tine. Soare e sufletul meu Cu tine tot timpul. Celulă din mine este

Sunt Eu, Sunt eu pe pajiști nebune, Cu ochii legume, Cu vise prăjite, pe nori făurite. Sunt Eu, Vinovat de muște și goange, Călare pe mușchi și Te rog trage! Sun Eu, Apăsat de gânduri

Pledoaria mea începe cu o căzătură fizică pe un caldarâm de plastic imaginar. E muchia dintre realitate și nor. Ti-am zărit spatele. Superb mers, superb vis. Am stat lângă tine alergând cu

Cât este ceasul? E timpul să îmi adun gândurile care se plimbă haotic printre separeuri temporale din trecut vechi și viitor imaginat. Îmi fierbe o idee că ar fi lumi cu timp diferit de al