O picatură din noi

Sculptată este privirea ta superbă. Ascult cum lacrimile se strâng și așteaptă să plec. Atunci ești tu, trăind în visul nostru sfâșietor. Atunci cascade de lacrimi dau naștere celui mai pitoresc peisaj de durere. Am plâns amândoi. Tristețea din iubire este a noastră. Iubirea este prea puternică, și râdem de fiecare dată când privirile noastre se întâlnesc. Tu ești a mea și sunt al tău; suntem undeva deasupra tuturor. Aceasta e iubirea. Ei se întreabă dacă plouă, dar noi știm că sunt picăturile lacrimilor noastre. Ei rîd și se ascund de ploaie; noi îi privim și ne îmbătăm în lacrimile noastre de fericire. Acum, ca și ieri, ca și mâine... Am căutat, cum toți căutăm, idealul. Nu, nu orice ideal... Idealul în iubire. O iubire veșnică, să treacă peste timp, să treacă peste întuneric și suferință, să treacă peste mândrie și tristețe. Această iubire, trecută prin toate, și frumoase și negre, dacă rezistă, este Idealul. Te-am găsit, te țin în brațe, te strâng la piept...te ador.