Proză
Oboseala mintii
1 min lectură·
Mediu
Un zambet de fecioara am visat aseara... teribil m-a speriat.
Am ajuns la punctul sa ma pierd intre vis si realitate... Depresia ma omoara incet... dar ma face mai puternica, mai puternica decat am fost ieri.
Nu mai am aripi sa zbor, aer sa respir, nici pat in care sa dorm.
Lucruri fara sens imi sopteste vantul la ureche si ingenunchez in fata unui zeu uitat de soare in speranta ca voi gasi linistea sufleteasca.
Obosita de drumul vietii ma infasor intr-un cearsaf de spital transformand auru-n in praf!
Noaptea bantui strazile in lat drogandu-ma cu fericire apusa.
001.996
0