Sto Cristian

Si numai gandul ma omoara Sa plang ma face ,sa tac ma face Si il omoara gandul ce il face Sa taca si el tace ,tace Tine-ma Doamne in lacul Tau rece In lacul tau rece, pe langa vremea ce

Ce clipe … Ce clipe-mi vin acum in minte Ce amintiri placute Ce drumuri mai pastrez in gand Ce drumuri strabatute Ce greutati am infruntat Ce greutati mature Imi amintesc acum de

mi-aduc aminte de tine cu greu ,dar si cu bine caci n-am incredere in mine sa am incredere in tine vorbeam cu tine acum 3 zile si imi spuneai ca-ti este bine acum 3 zile tu vorbeai cu

Vacanta promisa Esti dulce fiinta Dulce persoana Intr-un cuvant strigat Esti ca o consoana Ador sa-mi zambesti Cu dragoste simpla Si stii sa o faci Esti dulce fiinta , Respir

Afara ploua cu crdinta, Imi lepad viata de pacate, In melancolicul tau glas,noapte Incerc sa ma inving,sa-mi dau biruinta Sunt doar un tanar,cu dorinte Am ochi negri,plini de ura De-ar fi

Viata cade-n urma Viata te asteapta, In ocean de ganduri Visele se ineaca, Tainic dar prea vasta E-nzestrata lumea Cand explica-n vers Toti:ce e iubirea. Si ramai doar singur Intr-o

AU FOST 261 DE PAPI CATOLICI AU FOST 124 DE IMPARATI JAPONEZI AU FOST 38 DE MONARHII BRITANICE AU FOST 36 DE PRESEDINTI AMERICANI AU FOST 1968 DE ANI AI CRESTINATATII AU

sa continui o poveste spusa nu demult,in timp sunt doi tineri sus pe creste suntem noi si ne iubim sunt pe lume multe fete dar ca ea n-am intalnit e ceva ce al ei este dragostea ce ne-a

enigme tainuiesc peste inimi desfranate si toate se scalda in sucul lor amar ca doar la noi se imbuiba si fara voie apar inimi tinere furate de dragoste si daca vreau sa-ti ating mana si ma

Canta tu batrane Din chitara vietii canta o poveste de-ale tineretii in lumina lunii bate-ne la geam din trecutul lumii da-ne cate-un gram din apele ce curg si bocesc in taina

un suflet ce ma cheama o mana ce ma mangaie un glas ce ma indeamna un lucru scump,familie un Dumnezeu de-acolo sus sa cresc cu ei m-a bucurat si glasul mut de dor si dus eu sunt aici

cand vei privii in carti ca-ntr-o oglinda atunci vei considerat legenda si vei fi plin de amintiri de vise fara,impliniri vei fi trecut prin multe vei fi o partitura muzicala te vor canta

si Luna o sa cada-odata, si Soarele va fi ud leoarca, pamantul tot va fi la fel visele-aici,implinirile-n cer cu cat mai multe vise, atatea sunt greseli, caci visele-s facute ca sa se faca

oare,sa-mi iau adio de la casa si parinti, oare, sa-mi iau adio de la gand in suferinti, sa ii las in casa trista, sa ii las sa planga toti, sa-si pastreze in batista, ochi cu lacrimi, fin

sunt foarte multe clipe, cand stau si ma gandesc ca viata-mi plina de pacate si lacrmi mii, ma pedepsesc in noptile de vara , stiu ca n-a mai fost asa cand ma gandesc, ma infioara cum timpul

Ma-nghit pamanturile albe, Groparul vremii,sa ma scape Si crucea-mi ii la capul vietii Bocindu-mi anii tineretii Si ploua drag si drag imi e, Copaci, cu frunze de tristete Si cortul zilei,

De prin zori si pana-aseara, S-a mai asternut zapada, Se asterne-n continuare Vine-n jos si apoi moare. Orice fulg, are-o poveste, Rade,plange,se topeste Este singur ca si

Mai bine sclav si umilit, Decat bogat si neiubit Mai bine iarna lui Cosbuc, Decat o vara,-n flori de nuc Ma plimb, pe lacul Eminescu, Cu inima de plumb,Bacovia, Cu gand ca ei rescriu

Cand luminile se sting, Un straniu gand m-apasa, Infiorat incep sa strig, In intunericul din casa Turbat,pe strada,un caine latra In departare,aud un tipat, Afara nu-i ca altadata Iar

Ma plimb usor,prin parcul plin de seara, Copacii parca trag un fum, dintr-o tigara Mi-e frica si ma plimb cu voia mea, Iar pe o banca de sub brad,sta linistita noaptea. Peste statuia

Ma clatina azi vanturi triste, Singuratatea,-n bratelei ma strange, Si la fereastra mea vegheaza Un adevar ce ma-ntristeaza. Prin geamul rece, il privesc Cu zeci de intrebari il strig, Nu-l