Poezie

De ce?

1 min lectură·21 mai 2018

Mediu

În arșița de după noapte

Unde nici vântul nu e trist

Adorm doar visele deșarte

Nemailăsând el loc de bis.

Străluce luna dimineții

Un nou urcuș se pregătește

Ne reclădim speranța vieții

Lăsând în urmă ce ne copleșește.

Nu amorțim de vis sublim

Nici nu murim fără de foc

Doar pașii îi retragem când murim

Lăsând doar amintiri în loc.

Regrete sunt și vor mai fi

Ființa-i doar cea omenească

Iubiri se nasc și vor muri

În legea vieții cea firească.

Doar unicul e în impas

Când tulbure e mintea-n gheață

Ne luăm discret un bun rămas

Și ștergem urmele din față.

Speranța stă să se decline

Chiar clipa stă să-ncremenească

Dă-i omului doar gând de bine

Și nu-i lăsa iubirea să pălească.

De ce e noapte-n plină zi?

De ce și gândul e pustiu?

De ce e albul nefiresc?

De ce e totul prea târziu?

Pentru că ea speranța este

Pentru că doar iubirea-i viață

Pentru că dăm ei șansei veste

Pentru că totu-i tot și nu-i de gheață.

003.081

Stelian STANCU. “De ce?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14126049/de-ce

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.