Poezie
Când el comunul doare
1 min lectură·
Mediu
Fantasme ard în creuzet
Din depărtări răsare luna
De drag las tot la amanet
Chiar de va fi să ard întruna.
Nisipurile mișcătoare
Călăuzesc pașii nesiguri
De vei privi în depărtare
Mai poți citi doar printre rânduri.
Supremă este amăgirea
Bătătorite sunt poteci
Mă uit și-ți văd ademenind privirea
Plecată-ai fost, acum te-ntorci.
Suavă este despărțirea
Când el comunul doare
Decât să simți dezamăgirea
Mai bine dai crezare,
Căci ce e trist te întristează
Chiar și fără de vrere
Iar ce e dus, se depărtează
Chiar de nu-i dai putere.
Lăsați dar timpul să șoptească
Ce fi-va să urmeze
Ce-i val, ca valul să lovească
Apoi să lumineze.
001.208
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Când el comunul doare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14098166/cand-el-comunul-doareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.