Poezie
Dulcea oboseală
1 min lectură·
Mediu
El spiritul coboară-n bernă
Din respirații îmi mențin doar pulsul
Adorm cu capul pus sub pernă
Și-ncerc să-ncurc râsul cu plânsul.
Din catedrale de iluzii
Recucerite toate peste timp
Azi au rămas doar câteva contuzii
Ce reclădesc un cap și-un chip.
Cotropitori sunt toți ei porii
Ce încă ajung să-nsuflețească
Tot trupul ce despică norii
Și vor ca cerul să se-nveselească.
Nunta de gânduri s-a mutat în ceruri
El somnul se prăvale-n suflet
Adorm credințele în coruri
Și se despică doar dulcele cântec.
Dar miezul nopții vine peste trupu-mi
Și soarbe oboseala milei
Nu mai e loc pentru el gându-mi
Decât să prevestească doar finalul zilei.
001.137
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Dulcea oboseală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14098120/dulcea-obosealaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.