Poezie
Tu n-ai să știi (Cele două cuvinte)
1 min lectură·
Mediu
De va fi să fie soare
Sau chiar nor să mă-mpresoare
De va fi să fie mare
Cea furtună-n depărtare
De va fi și chiar să fie
Ce nu vrem să nu mai vie
Va fi oare cu putință
Să primim și pocăință?
Largi ferestre-n depărtare
Se deschid cu reverență
De va fi să fie oare
Vei primi chiar și clemență?
Armonii se duc bizar
Pe culoare ancestrale
Poți să crezi că e chiar har
De vei fi în a mea cale.
Nu vei ști de ce e zi
Când noaptea-și deschide iară
Porțile spre a tot fi
Ce-ai tânjit cândva în doară.
Gândești și crezi că este bine
Stropi de marasm să sorbi
Uitând pe-alocuri și de tine
Chiar și de cei ce nu sunt orbi
Spre a vedea nemărginirea
Și viața cea de dinainte
Spre a spera a mia oară
La cele ce-s două cuvinte.
001.534
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Tu n-ai să știi (Cele două cuvinte).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14060316/tu-n-ai-sa-stii-cele-doua-cuvinteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.