Poezie
Tăcerea
1 min lectură·
Mediu
Mă dor urechile, dar cine ce să știe
Mă simt livid de-atâta timp
Îmi duc tot pașii prin pustie
Fără scăpare sau ceva în schimb.
Tăcerea e crescută din visare
Iar din război se nasc invidii
N-a mai rămas tot pur sub soare
Decât un gând și vreo câteva stridii.
Eu tac, tăcerea să m-audă
Și să mă cheme-n calea ta
Să fii în alb și să fii nudă
De tot ce-i rău și trist, aș vrea.
Zgomot e chiar și-atunci când ploi
Transformă ea natura într-un martor
În care el și ea, tot goi
Stau așteptând un gând amăgitor.
Nu-mi mai doresc nimic din el comunul
Cel supranatural e prea departe
Stau așteptând ca încă unul
Din gândurile tale, singur să se-ngroape.
001.688
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Tăcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14059597/tacereaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.