Poezie
Copii pierduți de sine
1 min lectură·
Mediu
Te-ai regăsit în sine
Al tău, cel eu ce vine
Să scalde orizontul
Din el sufletul - tontul ?
Tu crezi că este bine
Ca oricând, orișicine
Să poată să suporte
Porniri ce-ți sunt prea forte ?
E dură bătălia
Dintre părinți și fii
Dar e prea tristă glia
Când roadă n-o mai fi.
Când pui sămânța bine
Și grija ei o porți
Te-aștepți să-i fie bine
Să-ncânte chiar pe toți.
Dar ce te faci când lipsa
De cea dorință cruntă
Te poate transforma
Pe loc într-o redută.
Pierdute sunt speranțe
Pierdut a fost și timpul
Pe care cotoroanțe
L-au spulberat cu chipul.
Oricât și orișicine
Va vrea să facă bine
Să nu uite cuvântul
Și grija către sine.
Căci grija de copii
Atât cât ei părinții
Vor mai trăi și-or fi
Vor trage și cu dinții
Să crească ei copiii
În ce-i mai bun și poate
Să simtă-al contopirii
Suflet și gând în toate.
001.528
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Copii pierduți de sine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14059530/copii-pierduti-de-sineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.