Poezie
Curcubeul vieții
1 min lectură·
Mediu
Larg curcubeul își deschide
Stropii de rază peste cel infern
Stau rezemat de-un nor și mă cuprinde
Ceva ce tu, doar tu ai mai simțit mai ieri.
Sunt stropi de soare ce cu dalbe raze
Stau triști în amăgirea trecătoarei clipe
Aș vrea să-mi dai al morții camicaze
Pe care apoi urma-vor să-nfiripe
Cele ce sunt și nu în stele
Lungi amăgiri de reverie
Pierdut sunt dar și regăsit în ele
Dar și mai mult-mă simt în armonie
Cu ultima pală de vânt
Cu zumzetul frivol al clipei
De mai am crez, poate fi sfânt
Și ultimul pierdut al ei ispitei.
N-am coborât din zarea albastră
Tot cerul e la talpa mea
El curcubeul e o pasăre măiastră
Ce plânge vesel-trist alăturea.
Sunt stări ce nu pot fi vorbite
Și vorbe ce nu pot avea
Un dram din seva cea fierbinte
Pe care ai pierdut-o în noaptea mea.
001.131
0