Păcănitul închipuit (Dânsa)

1 min lectură·19 octombrie 2014

Mediu

Dumnezeu S-a născut pentru toți

Dar nu a fost bun pentru unii, au spus

Și atunci a apărut Isus

Să fie El bun chiar și pentru tonți.

Trăim într-o lume nedreaptă

În care a căuta dreptatea

Este egal uneori cu moartea

E adevărat, în evoluție-o nouă treaptă.

Dar ce te faci atunci când dânsa

Cuprinsă de frigurile credinței șovăielnice

Uită să mai cuprindă întrânsa

Și adevărurile ce sunt vremelnice.

Dacă vorbești cu Dumnezeu, se zice că te rogi

Dar dacă Dumnezeu vorbește cu tine, se zice că ai schizofrenie

Tu dânsa, ce categorie îți arogi?

Sau te înveselește vorba lui Dumnezeu sinedie?

Amarul nu-i amar destul

Atunci când soarta

Tot uita să îți dea recul

Ca să-ți urmezi doar poarta

Pe care Domnul a creat-o

Când El vorbea cu tine

Și ți-a urat spunând: tu fato

Te rog uită de Mine.

Căci nu de mine ai nevoie

O știm deja împreună

Și nu e niciun tărăboi

Căci sănătatea-i bună.

Epilog:

Te du dar tu și caută

Umila sănătate

Apoi vei înțelege câtă

Dreptate aveam în toate.

001.176

Stelian STANCU. “Păcănitul închipuit (Dânsa).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14058196/pacanitul-inchipuit-dansa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.