Poezie

Aș vrea

1 min lectură·20 septembrie 2014

Mediu

Aș vrea, de tu mă vei lăsa

Și dragostea nu va fi-n doară

Să tot adorm în poala ta

Iar viața să-mi fie comoară.

Aș vrea, de tu vei asculta

Iar susurul va fi domol

Să mă aplec în poala ta

Iar clipa să rămână un discipol.

Aș vrea, de chiar s-ar mai putea

La răsărit, la prânz și miază-noapte

Să mă apropii doar de poala ta

Iar tu să îmi adormi tristele șoapte.

Aș vrea, de mai este și timp

Iar viața mă mai păsuiește

Să mă afund în poala ta

Să uit de tot ce mă neliniștește.

Aș vrea, de ea speranța încă mă oprește

Iar tot norocul este introspect

Să mă mai pripășesc în poala ta

Iar tu să mă cuprinzi orbește.

Aș vrea, dar parcă tot am vrut

Dar totdeauna ea dorința cere

Să stau mereu în poala ta

Iar tu Dumnezeire să îmi dai putere.

Epilog:

Am folosit un tu, se pare

Apropiat de mine-n suflet

Am vrut ca și în clipa ce dispare

Tu sa fii tu la mine-n pântec.

Acest mereu “tu” pentru mine

Este Tu-ul divin pe veci

Mă regăsesc mereu în Tine

Și caut pașii Tăi pe strâmtele poteci.

001.305

Stelian STANCU. “Aș vrea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14056269/as-vrea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.