Poezie
Dorințe deșarte
1 min lectură·
Mediu
Dorințe sunt universale
De la banal la mediocru
Și chiar în sferele astrale
Ale ei minții cu al ei binoclu.
Ea departarea se revarsă
Peste o amforă de stele
Nu mai am tihnă nici la masă
Și am uitat mai toate cele.
Am ori n-am ce mi-aș dori
Din el destinul cel uitat
E prea puțin a mai voi
Să mai primesc ce nu mi-e dat.
Trecutul e privit prin ceață
Prezentul este ceața pură
Ea limpezimea clipei se agață
De ce-i în creier și iese pe gură.
Nu mai e timp pentru un vis
Cu ochii larg deschiși aievea
Va trece gândul către abis
De viața va vroi a vrea
Senzații fără urme de tăgadă
Că ce e prost merge-n tandem
Nu va mai fi nimic să vadă
Decât un trist și ultim semn.
Am ori n-am ce mi-aș dori
Din el destinul cel uitat
E prea puțin a mai voi
Să mai primesc ce nu mi-e dat.
011.970
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Dorințe deșarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14053047/dorinte-desarteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
restul sunt afirmații obscure până la lipsa vreunui înțeles.
dacă și dumneavoastră vă lămuriți prin aceste "exerciții", nu este clar. eu nu înțeleg nimic. versurile sunt mai dezordonate decât o mână de spaghete fierte și aruncate pe undeva...
răriți-vă gândurile spre agonia și scrieți poezie cuminte.