Poezie

Renunțare

1 min lectură·16 iunie 2014

Mediu

Gânduri prăvale peste frunte

Lăsând senzația agale

Că pot urca din vale-n munte

Fără a-mi sta ceva în cale.

Cobor spre abisul visării

Și mă ridic în taina nopții

Privesc pierdut lumina lumânării

Și mă agită-n suflet doar ei hoții.

Sunt cei ce au furat speranța

Iluzia că va fi bine

Dar a rămas doar cotoroanța

Și-un gând stingher pierdut în mine.

Renunț la viața paralelă

Celei ce va fi după moarte

Mă regăsesc stând în atelă

Și retrăind clipele toate.

Coșmar e traiul cel pierdut

Stropind osmotic soarele-n rafale

Ferice e un cuvânt mut

Ce-l port în locul minții sale.

Renunț dar la ea renunțarea

Doar de va fi să reîntorc

Amorul amăgirii ce dă starea

Pierdutelor senzații ce iau foc.

001.096

Stelian STANCU. “Renunțare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14051394/renuntare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.