Poezie

Mă-ntorc acasă iar și iar

2 min lectură·19 aprilie 2014

Mediu

Mi-e dor de fiecare primăvară

Cu a ei mireasmă de neuitat

Fie ce-a fost sau o să vină iară

Pentru greșeli vei fi mereu iertat.

Tu trebuie doar să crezi în Domnul

Cu inima și sufletul deodată

Și dacă nu te va mai lua el somnul

Să știi că e de vină viața toată.

Mă-ntorc acasă iar și iar

În zi de mare sărbătoare

Mai vreau să sorb o clipă doar

Din palmă de la fiecare

Durerea ce îi chinuiește

Ea bătrânețea ce îi gârbovește

Lăsându-le iubirea mândră floare

Și dragostea simbol de împăcare.

Lumină-i în ochiul ce-așteaptă

La colțul porții neâncetat

Ca să își vadă pe el băiat sau fată

E-o bucurie greu de interpretat.

Nici mama nu mai crede doar

Ce au urzit amarele istorii

Mai vrea să poată doar măcar

Să-și umple sufletul de drag și nu orgolii.

Iar tatăl meu îmi tot șoptește

Că leatul lui s-a cam dus

Eu îi răspund copilărește

Să stea cuminte și cu fruntea sus.

Mă-ntorc acasă iar și iar

În zi de mare sărbătoare

Mai vreau să sorb o clipă doar

Din palmă de la fiecare

Durerea ce îi chinuiește

Ea bătrânețea ce îi gârbovește

Lăsându-le iubirea mândră floare

Și dragostea simbol de împăcare.

002.203

Stelian STANCU. “Mă-ntorc acasă iar și iar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14048243/ma-ntorc-acasa-iar-si-iar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.