Poezie
Confuzia iubirii
1 min lectură·
Mediu
Atunci când crezi că ai pierdut
Mai mult decât lumina
Atunci când uiți că ai avut
Un suflet cât tulpina
Cea falnică a celui brad
Pe care ea doar soarta
A confundat-o cu un camarad
Lăsând deschisă poarta
Tristețea a fost remarcată
N-a mai lipsit prea mult
Să simți nădejdea contemplată
Mă las pierdut în vânt.
Nu mă iubi ca Tatăl meu
Nu vreau să mă confunzi mereu
Cu o iubire ce-i de Sus
Eu sunt uman, atât am spus.
Stând la luceafărul de zi
Iubirea să o-nchini
Vei aștepta să îți așezi
Sufletul cald în baldachin.
Nimic nu mai surâde clar
Nimic nu vrea a mai porni
Mă las purtat de gând hoinar
Ea viața se va împlini.
Acum nu crezi în mai nimic
Nu poți a mai te-ncrede
Că viața curge pic cu pic
Pe loc nu vrea a șede.
Nu mă iubi ca Tatăl meu
Nu vreau să mă confunzi mereu
Cu o iubire ce-i de Sus
Eu sunt uman, atât am spus.
002.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Confuzia iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14045391/confuzia-iubiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.