Poezie
Când voi fi cu tine
1 min lectură·
Mediu
Mai e puțin, dar totuși mult
Eu primăvara o ascult
Cu cel cântat de păsărele
Cu gândul meu pierdut prin ele.
Sufletele sunt făcute
Să coboare văi, să urce munte
Au chiar și dorința lor
Să mai facă chiar și-un zbor
Până-n zarea cea albastră
Acolo unde la fereastră
Stă și-așteaptă cumințică
O mândră și c-o pisică.
Mândra e a mea, se știe
Dar pisica nu-mi dă mie
Ghes să pot a mai pătrunde
La ea mândra, sus în munte.
Când va răsări luna
Tu îți vei pune cununa
Când soarele va apune
Somnul mă va găsi lângă tine.
Când vei fi cu mine
Tu doar mă vei privi
De vei ști prea bine
În ochii mei vei zări
Sclipirea stării ce apare
Acum, aici, nimic nu-i în cale
Să strice vraja ce răsare
Din inima ta ca o floare.
Cuvintele sunt de prisos
Ce-i în suflet, este bine
Inima va fi în mine
Când pe față, când pe dos.
Când voi fi cu tine
Îți va fi cel mai bine
Când vei sta cu mine
Vei trăi o minune
Când va răsări luna
Tu îți vei pune cununa
Când soarele va apune
Somnul mă va găsi lângă tine.
001.681
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 199
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Când voi fi cu tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14044489/cand-voi-fi-cu-tineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.