Poezie

Condescendențe

1 min lectură·9 februarie 2014

Mediu

Am multe de spus în lumea asta

Dar sper ca nu și banale, cum uneori este ea.

Nu de puține ori mă gândesc la starea

Acea trăire pe care o simt pentru orișicare

Că este om sau este pom, că este floare sau paloare

Că este vânt sau adiere, că este nor și-n nopți mistere.

Mă simt îndatorat moral față de părinți

Pentru tot ceea ce au trudit cu suferinți

Mă simt responsabil întru-totul pentru copii mei

Ce clipă de clipă încearcă să urmeze pașii cei

Ce le-au fost trimiși să-ndrume, firave destine ce cu nume

Vor ști să-ajungă acolo sus, unde țintesc, e drumul pus

În fața lor cu-ngăduință, dă Doamne minte și cu chibzuință.

Mă încearcă starea de respect nemăsurat pentru trecut

Pentru profesori, colegi, prieteni și tot ce-am avut

În viața mea a mai străbate, cu stropi de rouă după Marte.

Condescendența mea acum, e multul mult găsit pe drum

De-a lungul vieții ce s-a scurs, căci nu mai e prea mult de dus

Când va veni ea vremea doar, să reintrăm în pântec iar

În care Domnul să ne țină, de-acum în veci, mii ani lumină.

001.196

Stelian STANCU. “Condescendențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14043985/condescendente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.