Poezie

Holograma iubirii

2 min lectură·9 februarie 2014

Mediu

Când contopirea orbitelor dragostei se face cu lacrima de bucurie

Îți spui că ai atins apogeul, deși mai vrei, mai mult

Când fruntea cea înaltă a conștiinței se intercalează cu dorința cu tumult

Există în fiecare ungher al incandescenței sufletului o stare de reverie.

Dar ce te faci când cele două entități pline de iubire

Sunt despărțite geografic de distanțe ce nu dau de știre

Că e posibil a putea fi reduse, decât prin mijloace încă nededuse

Că ar putea fi chiar agale, soluția aleasă să fie la întâmplare.

Ești departe, dar totuși aproape

Te știu acolo, dar ești în suflet mereu

Te lași dusă în noapte, de candide pleoape

Ești pururi în visul și în gândul meu.

Această depărtare, crează o imagine pe care

O regăsești alături de tine, clipă de clipă, e prea bine

E amăgirea ce apare, pentru ea iubirea care, e tot mai puternică și parcă ar vrea

Să-și facă loc definitiv în viața ta.

Sunt două lumi paralele: cea reală, halucinant de intensă, dar pe-o linie magistrală

Și cea hologramă, pe care o trăim aproape diafană

Clipă de clipă, minut cu minut, e amăgirea vieții de când am știut

Că e soarta crudă pentru o iubire, cu multă dorință, dar și dăruire.

Ești departe, dar totuși aproape

Te știu acolo, dar ești în suflet mereu

Te lași dusă în noapte, de candide pleoape

Ești pururi în visul și în gândul meu.

001.538

Stelian STANCU. “Holograma iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14043959/holograma-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.