Poezie
Din tot ce-a fost, ce-a mai rămas
1 min lectură·
Mediu
Am presărat glas după glas
Cu vorbe dulci, cu flori de vis
Dar nimeni nu avea nimic de zis
Până în clipa ce-a rămas
Să ne arate nimbul vieții
Pierdut în anii tinereții.
Din tot ce-a fost, ce-a mai rămas
Un gând bun și-un tremur în glas
Îmi pare rău c-a fost așa
Dar e târziu să mai spun da.
Chiar dacă a fost să fie așa
Respect trecutul, chiar de ea nu vrea
Căci e simbolul de cămașă
Purtat tot împreună când crea
Un semn de unitate-n Univers
Un el și-o ea, am înțeles
De-abia acum la sfârșit
Că doar el timpul m-a iubit
Iar ea iubea în felul ei
Divinizându-mă ca pe zei
Dar a uitat că nebunia
Strică mai mult decât mândria.
Din tot ce-a fost, ce-a mai rămas
Un gând bun și-un tremur în glas
Îmi pare rău c-a fost așa
Dar e târziu să mai spun da.
001.261
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Din tot ce-a fost, ce-a mai rămas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14043788/din-tot-ce-a-fost-ce-a-mai-ramasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.