Poezie

Biometria sufletului

2 min lectură·4 februarie 2014

Mediu

Căutăm în toate sens, doar Dumnezeu e sensul nostru

Căutăm să discernem din imens, dar e din ce în ce mai rupestru.

Ne agățăm de simboluri, ca de frânghii nevăzute ale existenței noastre

Ne căutăm echilibrul, în depărtările albastre.

Trup, minte, suflet-proporții necunoscute, dar parcă meticulos tăinuite:

Trupul are caracteristicile sale epocale, mai nou ereditare

Pornite din forma de sirenă ce ne cheamă, spre ea iubirea diafană.

Mintea e incubatorul tinereții, de-aici se nasc minunile vieții

E tălmăcire de simbol etern, e uneori magie și mister.

Dar cel mai greu e a măsura, dimensiunea celui ce ne va da

Puntea spre eternitate, unic simbol cu El de frate.

El-sufletul trebuie să fie, nici prea supus-căci e infamie

Dar nici răzleț într-ale sale, prea sigur pe el și prea agale

Croit a nu crede-n nimic, făcut de-a fi un palid spic

Ce are grăunțele golite, de ea substanța vieții ce-i în minte.

Căci nu există ea biometrie, a sufletului, după cum prea bine se știe

Să fie bună pentru trup și minte, decât cea acceptată de El-Tată și părinte.

Cu ea ne ridicăm spre cer, cu ea ne lepădăm de el

Cel necurat și aprig la mânie, pe care Domnul l-a lăsat să-ți fie

Obstacol pentru a prețui mai tare, sufletul bun de cel ce e un orișicare.

001.384

Stelian STANCU. “Biometria sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14043684/biometria-sufletului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.