Mediu
Cu ciocul ei puternic și vânjos
Pătrunde lesne copacul găunos
Și caută a găsi paraziți
La ei copacii ce sunt îmbolnăviți.
Dar ea e și chipul de om
Ce se crede ca și clovn
Și când nu te-aștepți deloc
Te lovește al ei „cioc”.
Ba te ceartă, ba te cruță
E ca fața de maimuță.
Îți răstoarnă orice gând
Nu-ți dă pace pe pământ
De te vede liniștit
Te întoarce din gândit
Și te-nvârte cât dorește
Până ce te amețește
Ca la cel sfârșit de dus
Să nu ai nimic de spus
Totul să fie doar cum
Ea își dorește acum.
Epilog:
Degeaba ea va obține
Tot ce dorește cu tine
Dacă e doar din vorbire
Și lipsește din pornire.
001.996
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stelian STANCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Stelian STANCU. “Ciocănitoarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14042165/ciocanitoareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.