Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poeziepamflet

Ciocănitoarea

1 min lectură·
Mediu
Cu ciocul ei puternic și vânjos
Pătrunde lesne copacul găunos
Și caută a găsi paraziți
La ei copacii ce sunt îmbolnăviți.
Dar ea e și chipul de om
Ce se crede ca și clovn
Și când nu te-aștepți deloc
Te lovește al ei „cioc”.
Ba te ceartă, ba te cruță
E ca fața de maimuță.
Îți răstoarnă orice gând
Nu-ți dă pace pe pământ
De te vede liniștit
Te întoarce din gândit
Și te-nvârte cât dorește
Până ce te amețește
Ca la cel sfârșit de dus
Să nu ai nimic de spus
Totul să fie doar cum
Ea își dorește acum.
Epilog:
Degeaba ea va obține
Tot ce dorește cu tine
Dacă e doar din vorbire
Și lipsește din pornire.
001.991
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Stelian STANCU. “Ciocănitoarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14042165/ciocanitoarea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.