Poezie
Drumul vieții
1 min lectură·
Mediu
Ne ducem zilele-n firesc
Cu tot ce facem omenesc
Privim în depărtarea mută
Gândind la ea cea sfântă slută.
Trăim Acum, prezentul clipei
Trecutul e sub aripa ispitei
El viitorul e prezis
Să spui doar ceea ce-i de zis.
Azi eu pornesc din nou la drum
E drumul rătăcit în fum
Un fum de ceață ce se lasă
Atunci când ești singur la masă.
Masa-i făcută pentru doi
Și cu alți doi venind apoi
Să poată a susține poate
E masa noastră cu de toate
Pe care Domnul ne-o întinde
Din bunătate și din rugăminte.
Dar ce va fi să se întâmple
E scris acolo Sus pe munte
Și-aștept să fie iar lumină
Pe calea cea cu rază plină.
Epilog:
Viața e cum a fost scris
Nimic mai mult a fi de zis
Și vei primi din calendar
Doar filele ce-ți sunt în dar.
001.645
0