Întoarcerea la Dumnezeu

E atmosferă de iarnă bogată în ceață, frig, dar nu și în zăpadă

În aer stă să se prăvale, o atmosferă ba veselă, ba mai târziu de jale

E ziua când cei ce sunt veseli și-mpliniți, mai adaugă o zi la cele sfinți

Trăind în liniștea ce o primesc ca taină, de la cel de Sus ca semn pe haină

Că sărbătoarea creștinească a-nceput, e timpul să privim la început

De bucurie și pismă creștină, pe care noi o vrem trăită-n tihnă.

Dar e și ziua celor răzvrătiți, când tot își spun cuvinte grele printre dinți

Când nimeni și nimic nu-i mulțumește, chiar dacă masa lor e plină, se-nmulțește

Al timpului tumult ce vine, nu din afară, ci mai mult din sine

E timpul pentru o întoarcere la Dumnezeu, căci și tu ești de vrei copilul Său.

El te așteaptă de demult, cu pită, un pahar de vin și chiar mai mult

Cu taina cea duhovnicească ce să fie, de mâine-n suflet chezășie

Că zilele ce vor urma, vor fi doar închinate-n slava Sa

Iar când va fi la punctul cel final: simbol de slavă tu vei soarbe din pahar.

Căci doar creștin de vei fi, fi-vei mântuit, cu cât mai repede, cu atât mai grăbit

Tu vei ajunge-n casa Domnului pe veci, om dintre oameni ce-ai putut să treci

Peste trecutul tău comun și din afară, acum ești tot aici: trup, suflet și-mpresoară

Căci stăruința ta peste timp a construit și doar credința ta în Dumnezeu te-a mântuit.