Poezie

Ninge cu gânduri

1 min lectură·17 decembrie 2013

Mediu

Gânduri răzlețe spre vale coboară, alene mai urc cu doru-mi spre seară

Se-aude-n depărtare un glas ce răscoale, a minții dorință de mare, mai mare

Gând de creștere în tot ce e bine, gând de albastră viață ce vine.

Căci nu există clipă în care cu vrere, sau chiar în gând s-arunc gând prin ele

Acele lăuntrice, nevăzute cotloane, ale minții albastre de-atâta culoare

Prin care ea minte, croiește idei, mai bune, mai rele, important e să vrei

Să cunoști lumea, cum este sau cum, tu o presupui pe față acum

Să afli din ce e plămădită ființa, din cuget de zei sau divină-i căința

Să determini, de poți, al vieții curs, chiar și atunci când dară, nu ai nimic de spus

Să te afunzi în al lumii mister, deși propria-ți viață, e mai mare ca el

Să crezi în credință, dar să te frământe, nu ce e afară, ci ce-ți trece prin frunte

Să te lași dus de al inimii impuls, chiar dacă ea mintea, adesea ți-a spus:

Să stai tot deoparte, cum scrie la carte

Și doar atunci când, te simți alergând

Spre lumea ferice, atunci n-ai ce zice

Tu urmează-ți destinul și-nlătură chinul.

002.176

Stelian STANCU. “Ninge cu gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14040383/ninge-cu-ganduri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.