Poezie

Ascultă-mi tăcerea

2 min lectură·15 decembrie 2013

Mediu

vi s-a mai spus: maxim 3 texte/zi de aceeași natură (a se citi/respecta regulile).

Lin se aștern în cartea vieții clipe, ce se tot duc pe noi aripe

Mai mici, mai mari sau potrivite, după cum sunt grijile rânduite

De Cel de Sus, de noi de jos, mai sunt și clipe cu folos

Pe care le aștern în orânduială, până când vine-o zi de juruială

În care nu mai spun nimic, tăcerea se așterne-n vid.

Totul va fi o liniște totală, tot Universul fi-va de-o petală

Pe care se va scrie cu emoții, palide, vesele, ce hoții

Vor căuta a tot fura, din tolba ta, din tolba mea.

Tăcerea mea va fi profundă, tu știi ce vreau să spun în orișice secundă

Doar zgomotul vibrației verbale, el va lipsi din mijloc de comunicare.

Sunt sigur că vei înțelege tot, așteaptă doar, căci eu socot

Căci așteptarea va fi semn, de ce urmează și te-ndemn

Să fii atentă la vibrații, să nu omiți nici chiar senzații

Și la final de judecată, de-ți va fi mintea-ncețoșată

Tu să te duci la locul nostru, el lacul va șopti funestru

Ce va urma de-aici încolo, de va fi bine sau mai trist acolo

Unde mai ieri eram în doi, acum e banca tristă, în noi

Apar mii de gânduri ce nu pot, să mai găsească, de socot

Răspunsuri ce doar odinioară, le tot trăiam în doi în primăvară.

Dar toamna sufletului meu, a rezistat și i-a fost greu

Și a sosit iarna geroasă, inima stă să intre-n casă

Și să se-nchidă-n veșnicie, nimeni de ea nimic să știe

Și să primești doar un răspuns, suspinul sufletului dus

Acum pe pajiștea eternă, unde nu-ți trebuie viață și nici pernă

Ci doar tăcerea cea universală, lăsată undeva-ntr-o vară

Va aștepta un semn doar de la tine, gândind la mâine sau poimâine

În unicul ungher pe care doar tăcerea, îl va hrăni în timp cu ea durerea.

001.991

Stelian STANCU. “Ascultă-mi tăcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14040232/asculta-mi-tacerea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.