Poezie

Iubind în tăcere

2 min lectură·14 decembrie 2013

Mediu

Nimic nu e prescris, din cer, nimic nu e un pur mister

Nimic nu e de acceptat, atunci când n-ai ghes la iertat

Nimic nu poate fi avut, dacă te pierzi de la-nceput

În zborul fals al unui vis, când totul pare neatins.

Iubind, creezi pura speranță, iubind te pierzi în altă viață

A celui ce îți dă un trup, pentru a pune tu în stup

O inimă pe care tu, o ai în tine și e nu

E numai dornică să simtă, pe acel de lângă, ce se inhibă

Atunci când simte ca-ntr-o zeghe, pe al său suflet fără pereche.

Suflet șezând pe balansoar, în ritmul legănatului hoinar

Și în opus pentru armonie, stă celălalt suflet ce știe

Că doar în mersul cel cu ritm, ele vor fi într-un destin

Comun, frumos și fără pată, de la-nceput, pân-ce odată

Vor conveni a merge drept, acolo unde e-nțelept

Pentru a face ce-i normal, uitat să fie sufletul hoinar

Să stea alături de cel care, a tot sperat fără-ncetare

La clipa de destin de-acum, mulțam` dar Doamne, că-i oricum

Visu-mplinit chiar pe de-a-ntregul, când totul pare că-i integru

Când e poveste când trecut, a fost parcurs dar nu demult

Iubind în tăcere, dar cu speranță, că va veni o zi în viață

Când visele vor fi chiar toate, îndeplinite cum se poate

Atunci când crezi în steaua ta, în liniște și așteptându-ți ziua cea

Ea va sosi atunci când crezi, că-i tot pierdut și abandonezi

Speranța pusă de demult, când totu-a fost decât un gând

Atunci când crezi cu adevărat, că totu-n viață-i vis realizat.

002.973

Stelian STANCU. “Iubind în tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14040170/iubind-in-tacere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.