Poezie

Dacă tu ai dispărea (I)

2 min lectură·27 noiembrie 2013

Mediu

În noaptea sufletului meu, când nu e chip să fiu ateu

Gândurile îmi vin ca un vulcan, de aș putea le-aș prăvăli în van

Să pot a părăsi corabia-n derivă, să plec din locul meu dar nu relicvă

Să fiu cu mine împăcat, de tot trecutul și ce va urma ca dat

Să fie cumpăt și durere, măcar amestecat cu-n pic de miere

Și nu cucută de te lasă, bolând, zăcând adesea-n casă.

Dacă tu ai dispărea, nu acum ci-n clipa cea

Ce se pierde de din mine, ce te vrea acum, nu mâine

Cu vibrații, trepidații, cu inimă și revelații

Cu mai mult și chiar mai bine, și din mine și din tine

Cu aromă de durere, când prea plină e și cere

Inima al său tribut, să nu pierd ce tot am vrut

Să rămână-n amintire, doar o lacrimă-n sclipire

Căci ea lacrima e doar, de bucurie și mai rar

Ar putea să îți inspire, plânsul trist, dezamăgire.

Acum când privesc la mine, te zăresc pe tine-n mine

Iar când privirea alunecă ușor, pe sufletu-ți tremurător

Mă regăsesc cu tot ce am, dar parcă-i pus acum un geam

Ce azi e tot opac și vrea, s-acopere tristețea cea

A apărut când tu credeai, că nu-i pericol și vroiai

Să pleci spre marea cale a vieții, să pierzi cu urma și scaieții

Să mai apari în calea mea, când va vroi inima cea

Azi este doar pierdută-n timp, nu mai găsește un răstimp

Să poată a veni pe cale, să te găsească stând agale

Să schimbe acel opac trecut, privit în geam, nimic mai mult

Iar transparentul inimii să fie, acum pridvor la inima-ți stihie.

Epilog:

Dacă tu ai dispărea, aș privi ca soartă cea

Ce va fi să mai urmeze, poate-i dat să fie speze

Clipele ce va să vină, să fie o nouă vină

Pentru ce a fost cândva, dar acum e numai ba

Căci finalul când el vine, uneori e cu suspine

Dar în timp se-atenuează și te-ntrebi ce mai urmează.

001.564

Stelian STANCU. “Dacă tu ai dispărea (I).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14039145/daca-tu-ai-disparea-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.