Poezie

Toamna sufletului tău

2 min lectură·20 noiembrie 2013

Mediu

E toamnă afară ca și când, e toamnă tristă-n al tău gând

În așteptare de speranță, în veșnicul semnal de viață

Ce el te cheamă să răsai, deși e toamnă, ca în mai.

Tu mă privești cu gând de dor, crezând în pagini de amor

Pe care viața le-a-ntrerupt, îmi simt picioarele de lut.

Stai tristă dar cu o speranță, știi soarta ta-i pe-un fir de ață

Și tot aștepți ca un semnal, să-ți schimbe soarta magistral

Profund, intens și doar așa, căci prea a fost viața ta grea

Cu multa trudă și suspine, cu gândul tot mai mult la mine

Cu o-ndârjire la extrem, e singurul motiv pentru care eu mă tem

Cu firea ta exuberantă, dar pe de din-năuntru rece toată

Cu aparența că ești vie, dar doar Dumnezeu e cel ce știe

Câtă tristețe ai în tine, cât poți tu să mai duci cu bine

Câtă dorință de schimbare, mulțam, acum eu vin în cale

Și te curtez ca altădat, același eu, dar sper schimbat

În bine, nou și tot ce-i bun, mai mult în mine vreau să spun.

Știu că de-ar fi să fie rău, o viață tu-mi dedici din nou

Căci răul e făcut din noi, ce rol mai are când noi doi

Îl vom ucide pe-ndelete, așa cum știu a face fete

Iar când va fi în clipa mare, un eu și tu vom fi pe cale

Să facem ceea ce-am gândit, acum și mâine-n infinit

Și doar a crucii judecată, să fie legământ că-odată

Când noi nu vom mai fi pe-aici, rămân doar amintiri ce nici

A Universului putere, nu va putea ca să mai spele

Simbolul toamnei peste noi, când vom fi unu și nu doi.

0012.032

Stelian STANCU. “Toamna sufletului tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14038729/toamna-sufletului-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.