Mi-e dor de tine tatăl meu

E sărbătoare creștinească Simbol de încredințare Că sufletul stă să cârmească Ea mintea sclipitoare. Se nasc iluzii efemere Din el neant răsare gândul Eu te priveam prin falduri austere Când stam și nu ne auzea pământul. Mi-e dor de tine tatăl meu Mi-e dor de tot celest Mă tângui și privesc mereu Cu ochii minții tot ce e funest. Sunt clipe ce le căutăm oricum Ea amintirea este încă vie Privirea-mi este tot pe acel drum Plecat-ai și n-ai spus nici mie, Decât în taina nopții reci Stropind a bolții cale Că mă aștepți și n-ai să pleci Din gândul meu nicicând, nu-i stare. Tăcute sunt zilele toate Din cer răzbat ecouri Noi suntem toți în tot, până la moarte Apoi rămân din noi simple halouri.