Mi-e dor de tine

Îți amintești când te iubeam Obrajii tăi erau ai mei Ne hârjoneam și drag ți-eram Acum ei sunt doar reci și grei. Îți amintești când mic fiind Mergeam pe câmpurile verzi Parcă eram doar eu timid Acum prin ochii tăi nimic nu vezi. Își amintești când ne jucam Inteligenți păream a fi Căci șahul era ce iubeam Acum el jocul pare a se sfârși. Îți amintești când doar noi doi Stăteam de vorbă-n tihnă Și mă-nvățai viața de soi Acum tu ești peste cei ani lumină. Mi-e dor de tine tatăl meu Mi-e chiar peste putință Vei fi mereu în gândul meu Nu-ncape stăruință. Mi-e dor de tine chip frumos Tu ești în al meu suflet Haide tăticule, te rog duios Dă-mi mâna ta pentru un umblet. Căci viața este nemiloasă Ne ia tot ce avem mai drag De nu răbdăm, primim o coasă Ce cu răbdarea sorții stă în prag.