stelian ologu

Þelul său e predictibil, (Să vezi cât îl duce sfera?!): T.V.A.-ul deductibil, Că-ntreține... atmosfera!

Mașina mea, mândria mea A ajuns , după tunare Cu inox, cu roți mărite, Cea mai tare din parcare. Celelalte sunt lovite.

Mă cuprinde azi mândria, Dar imi scapa un suspin: Mult mi-e draga România! Ei de mine... mai puțin.

Cu găndul bun din Miorița, Cu bunătatea mea creștină, Îi împletesc azi coronița, Dintr-un buchet de flori de mină.

Sfat Domn\' Ranetti, tip subtil, Lui Romeo:\"-Măi băiete!, Din Ploiesti pân\' la Mizil, Este plin de Juliete.\" Asemănare Julieta, scump odor, și-a găsit a sa pereche; Pe Ranetti senior,

Proces verbal “-Procurorul, și el om, A dat cu mașina-n pom. Eu, firesc, l-am amendat Nefiind semnalizat.”

Român fiind, eu m-am născut poet, Bonom și-atunci când n-am un șfanț. Un singur dor mai am, ca un regret: De ce nu m-am născut eu neamț!

Aceste epigrame le pregătisem de concurs,dar descurajat de ultimele mele evoluții, am renunțat.M-ar interesa totuși o părere avizată.Mulțumesc. “Și la munte, și la mare” Asemănare Pe plajă,

Când un vers devine dramă, Unii dau, fără umor, Cu floreta-n epigramă Și cu ghioaga-n autor.

E falsă teoria urii. Am să vă spun ce s-a-ntâmplat: Cerea copilul de-ale gurii Și președintele i-a dat.

Ne-a încântat de-atâtea ori, Ne-a dovedit că ne-a iubit. Urarea sa de sărbători? \"Un fleac, români, v-am ciuruit!\"

Pentru c-au fost la suflet buni, Acum, timid, le mulțumesc; M-am bucurat vreo șase luni Și, de atunci, le tot plătesc.

Această criză pot s-o-nving, Și ca să nu avem surprize, Azi vă promit că nu m-ating, De T.V.A. și de accize.

E potrivit (unii fac spume!) Într-un guvern conjunctural, Fiind mai priceput anume Pe un turism... electoral.

“Eu cu cine votez” Opțiune 1 Lămurit nu-s întru totul: Președinte mi-am ales, La Senat știu cui dau votul; Nu sunt sigur la Congres. Opțiune 2 Am sâ-l votez mandatul viitor, Mi-a

L-am întrebat pe ospătar De ce-n pahar un sfert e apă?! \"Mă mir obrazul că nu-ți crapă; Crezi că nu știu, ești bugetar.\"

Chiar de greu trecut-au anii, Astăzi mult ne bucurăm Că ne vin americanii... Au aflat că noi plecăm!

Tună însuși magistratul, Plin de harul său divin: \"-Cer să intre avocatul!\" Păstorel răspunde\"-Vin!\"