Eu și omul de zăpadă
ne plimbam încet pe stradă
iar din cer ușor venea'
zeci de mii de fulgi de nea
ne-a luat frigul pe-amandoi
și-am intrat în casă apoi
i-am făcut un ceai fierbinte
de, ca
pe scara evoluției umane
de sub copacul cu banane
moment când burțile sunt pline
au apărut și gânduri "fine"
că poate mult mai bun ar fi un mar
și-am arăta mai bine fără păr
și ce folos să
Sub un cer cu lună plină
Auzim vorbind în șoapte
Doi ochi negrii de felină
Pentu ei nu este noapte
Părul îi zburlit pe spate
Stă și numară la stele
Inima-i în piept se zbate
Dar o ține
De multă vreme așteptam, ceva.., o veste de la tine
Un zâmbet sincer și o privire lipsită de îngrijorări
Dar nu ne așteptam să mai primim (în +) și (2) Clementine
Au reușit, ca totuși să ne
