Poezii

Încă mai telefonezi o dată la două sau trei săptămâni. Vocea și toate celelalte zgomote din preajma ta mă invadează cu neașteptate nuanțe insinuante. - Te-am sunat doar așa, de control!, îmi

Cum stai tu în limbă după femeia aia, pe care am vazut-o doar în poze deunăzi. Cum o strângi în brațele tale de bărbat de-mi scrâșnesc mie coastele și mă dor. Cum o invadezi cu mirosul tău de

Tu ești tu. Cu trăsăturile, pe care le știu pe dinafară, cu mimica, în care-ți citesc deseori trăirile. Când râzi e din cauză că. Dacă mă privești în ochi e pentru că. Hai să nu aflăm nimic

Deși între noi cuvintele nu se mai înșurubează în fraze, în imagini, în fericire, deși șoldul meu, la atingere, nu-ți mai produce unde electrice în tot corpul, deși nu mă mai strângi în brațe

Azi, de dimineata, am constatat cu stupoare, ca imi fusese blocata iesirea din apartament, de un zid, ridicat de cineva peste noapte. De cine?! Si , mai ales, cu ce scop?!

Ne sărutam și iarăși ne sărutam, sorbindu-ne unul pe altul prin buze. Capetele noastre se atingeau tandru și visele ni se-nvălmășeau. Părul meu se amesteca în părul tau,

Mi-e atât de frică de ce va fi viața mea fără tine, că-mi vine să alerg până acolo unde ești doar ca să mă ții de mână, ca pe un copil. Un miracol poate te-ar face să mă-mbrățișezi, iar eu n-aș

Ochii mei ți-au întâlnit privirea în oglinda retrovizoare. Nu ne-am spus nici un cuvânt. între noi planau amintirile vieții în doi și se zbăteau toate visele pentru care nu mai fusese timp.

Frica de nimicul din afară mă face s-o iau zilnic razna prin închipuire. Alunec într-o lume paralelă, mă uit la mine din alt plan, ca la cineva străin.

Nu vreau decât să ies în stradă, să fiu printre oameni și-apoi să mă-ntorc și să pot să trăiesc, să privesc forfota orașului prin fumul țigărilor Kent 4 și-apoi să mă-ntorc și să pot să

Pentru mine timpul s-a oprit cand ai intrat pe usa aia, cu o expresie oarecum vesela. Ba nu, pe jumatate trista. Ba nu, mai curand enigmatica. Te-ai asezat cuminte pe

Lumea mea e mioapa si nu poarta ochelari. Fara margini, fara consistenta, cetoasa. Inaintez prin ea lenes, mai mult intuitiv, ma dezorientez usor, ma repliez apoi,

Te-am iubit în cele mai tandre culori, pe sub arcadele unui oraș medieval, te-am iubit pe străzi, prin ganguri, în mijloace de transport în comun. Sub copacii pădurii dintre

Azi ma eliberez de constrangeri si stau sa zbor inca o data. Las in urma o lume carnivora, gustul ultim al melancoliei, feminitatea mea ratata. Voi fi prora unei

O gura infernala muscase din carnea mea. Ramasesem in tarana, rest insangerat si gretos. Groaza ma paraliza, imi taia respiratia. In cap un tunel, aparut nu stiu de unde,

Cuvintele acelea mi-au picurat in urechi ca o otrava. Nu, nu era o inchipuire, cum poate ca as fi vrut, ci ceva al dracului de real, de adevarat, ca trupul, ca bratele si ca

Nu-mi mai amintesc visele mele de adolescenta, nu mai stiu ultimile mele cuvinte ca femeie, dar stiu ca azi nu seman cu niciuna din ele. *

N-am nici o idee. Capul mi-e pur si simplu gol. Tabula rasa. Stau turceste pe podea si astept. Ce? Nu stiu. Dar e o stare. Lipsesc evenimentele.

Tanjeam in cap si-n corp sa ne-mpacam pentru o zi sau o noapte, nu mai mult!, inainte de a ne desparti de tot, de tot. Asa am ajuns la usa ta si am batut. Dar

M-am asezat pe marginea vietii, cu picioarele atarnate si balabanindu-le, asa, a plictiseala si a lehamite, de ale mele, de toate. Marginea vietii e

Le asezase peste tot, ca sa le poata gasi usor. Chiar si pe intuneric. Intindea lasciv o mana, fara ca macar sa se uite, si o tigara aparea in prelungirea degetele lungi,

Aseara m-au atacat pe drum niste caini negri, dintr-aceia care mai mult musca decat latra. Daca n-au fost caini, nu stiu ce-ar fi putut fi. Oricum, erau niste creaturi absolut oribile, care mi-au