Poezie
Fum
2 min lectură·
Mediu
Le asezase peste tot, ca sa le poata gasi usor.
Chiar si pe intuneric.
Intindea lasciv o mana, fara ca macar sa se uite,
si o tigara aparea in prelungirea degetele lungi,
cu unghiile vopsite intotdeauna in rosu aprins.
Mainile se miscau cu oarecare importanta,
vizibile,
gratioase,
ca pe o scena.
Fuma tacticos, tigara dupa tigara, pana la cotor.
Fuma cu sau fara motiv, in fata televizorului,
in timp ce urmarea stirile sau vreun film oarecare,
fuma pe banca, in parc, sau pe o terasa, la cafea,
fuma cand citea o carte sau cand spala vasele,
cand astepta troleibuzul sau se-ntalnea cu amicii,
sau vorbea cu cainele,
sau la telefon,
sau cu vecina de apartament:
buna ziua! ce mai faceti?, zicea si se-nconjura,
discret si oarecum sexy in voaluri de aer fierbinte.
Coloane gri-alburii sustineau tavanul camerei sale,
in timp ce vorbea, si fuma, si vorbea,
si-apoi iarasi fuma
cainele,
telefonul,
vecina,
apartamentul.
Fumul ii curgea prin gura, prin nari, prin plamani,
prin burta, prin varful mainilor si al picioarelor,
forma sistemul sau circulator,
si pe cel respirator,
si pe cel reproductiv.
Hei! Tu! Ce esti? Cioclu?! Asta esti?!...,a spus ea
intr-o buna zi oarecum iritata.
Ia, mai numara-ti bagajele si prin alte parti!
A deschis apoi ferestrele, sa iasa fumul din casa.
Pentru totdeauna.
002425
0