Poezie
Crochiuri
2 min lectură·
Mediu
Nu-mi mai amintesc visele mele de adolescenta,
nu mai stiu ultimile mele cuvinte ca femeie,
dar stiu ca azi nu seman cu niciuna din ele.
*
Candva mi-au crescut aripi si am zburat.
Azi doar ma acopar cu ele cand dorm.
*
Visele mele? Pasari violete, si verzi, si albastre
Devorate de un dragon crescut din coapsa mea stanga.
*
Amintirile stau agatate de gatul meu,
merg cu mine oriunde ma duc,
mananca, se culca, odata cu mine.
Coloana mi s-a curbat sub greutatea lor,
fata mi s-a apropiat tot mai mult de pamant,
dar gura mea si acum se deschide sa strige:
-Mai vreau!
*
Viata luata de la capat
miroase ca o hala de peste!
*
Cand ai iesit in varful picioarelor din viata mea,
eram tot cea mai importanta femeie pentru tine?
*
\"Du-te!\", iti spuneam, simuland indiferenta.
In sinea mea te imploram, fara sa ma poti auzi:
\"Ramai! Viata nu mai are sens in absenta ta.\"
*
Asigura-te ca ti-ai pus tot in bagaje!
Si ia, te rog, si rochia mea alba, din voal
si arunc-o in drum spre noua ta casa!
*
Afara era o noapte frumoasa, cu luna,
dar femeia data deoparte n-o mai vedea.
Ea nu privea decat in propria-i minte,
unde armasari negri treceau in galop.
*
Inima-si linge ranile cu gust de sange,
cu miros de putrejune si de moarte.
Hai, arunc-o cainilor zilei urmatoare
cat morfina-si mai face efectul!
*
In apartamentul ei cel nou, mirosind a nou,
cu gresie noua, cu mobila noua, cu ea alaturi,
cea mai noua femeie de pe piata!,
si mai ales la volanul noii ei masini sport,
tu ai devenit un barbat extrem de civilizat!
002.735
0