Poezie
se întomnează diferit în noi
1 min lectură·
Mediu
nimic nu mi-a dat de știre că s-a întomnat
până nu am ieșit din lumea tastelor
și-am ajuns pe ulița către ai mei
într-o vineri târziu
era prea cald pentru septembrie
ori prea copleșită eu
în vreme ce apusul licărea într-un nuc bătrân
tihna locului amintind de copilărie
prin vecini
se adunaseră copiii de atunci
nu i-am văzut de mici
acum țineau lumânarea aprinsă
lângă ultimul stâlp al casei lor
am trecut ținându-mi bine inima în piept
de teamă să n-o sperie gânduri nenăscute
acasă am simțit mâna tatei pe frunte
ca o binecuvântare
luându-mi din oboseală, dureri și teamă
cum numai un bunic înțelept și blând o poate face
apoi un glas mic și vioi l-a chemat la joacă
“tataia!”
003.136
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “se întomnează diferit în noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/14096125/se-intomneaza-diferit-in-noiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.