Poezie
întâmplătoare, toamna
1 min lectură·
Mediu
aștept ca din tăcerea aceasta
să se desprindă
o șoaptă un cuvânt o melodie
ca din ramuri de copaci
neștiute zboruri de păsări
spre turla bisericii în apus de răpciune
se sting într-o liniște grea serile
când dulce și amăgitoare mi-e spaima
că pot iubi infinit
vina-mi de a fi crezut
cum întâmplătoare toamna
nu mă poate trece într-atâta plâns
într-un târziu în care
încep să înțeleg că-s doar eu
c-o tuse amară și-o mână scriind
vreme de-un ceas
vreme de-o tinerețe
001.744
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefania Pușcalãu. “întâmplătoare, toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefania-puscalau/poezie/13955642/intamplatoare-toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.