Ajută-mi ochii să vadă
și mintea să înțeleagă
ce doar tu poți.
Deschide-mi porți.
Deschide-mi cale
în strânsă cărare,
ca să-nfloresc;
și să-ți citesc
din versuri ale vieții,
de mine
Cu foi de aur mă ataci
și multe gânduri îmi desfaci;
Mintea în haos de-aș avea,
tu m-ai salva, văzut aievea.
Inima de mi-ar pofti
la ale lumii basme,
ori aș cunoaște fantasme,
ori seva mea
N-am să mă pot jălbui
de-a ta iubire pronunțată...
dac-ai pleca,
tu m-ai lăsa
cu inim-agitată;
și altă dragoste n-aș mai putea asemui.
Împrejmuiește-mă cu flăcări;
dă-mi apă, gânduri și
Din flori de mai și flori de vis
mi-ai oferit un paradis.
Din flori de mac și flori de tei
Tu inimii i-ai dat scântei.
Din foc de Rai
tu mă chemai
să-mi dai o sărutare;
și eu m-am fript
și
Ce ar trebui să fiu eu,
de fapt,
pe acest pământ?
Nu știu...
o gură de aer;
o adiere de vânt;
un paznic
pentru suflete nevinovate?
Nu sunt eu prea slabă
pentru atât de mult?
Nu
De mică mi-am dorit iubire.
Un gram de atenție
pentru mine, un copil pierdut în spațiu,
plutind neîncetat în vid
și neștiind unde se-ndreaptă.
Pentru sufletul meu,
făcut scrum de toate trăirile
Ai fost un suflet ce-l voiam
de mine legat,
până la final.
Oare n-am fost eu destul de bună
să fii lângă mine
o viață,
o clipire?
Chiar atât de mult rău am însemnat oare
pentru liniștea ta
Aștept pe cineva, oricine,
să mă scoată dintre gratii;
dar oare chiar trebuie s-aștept?
Nu știu cum să ies,
singură mă țin aici.
Nu mai știu ce vreau,
decât liniște,
dar inima mi-e
Am crezut multe și frumoase,
dar am crezut greșit.
Credeam că vrei dragoste să-mi porți
și fericire veșnică să-mi dai,
dar am ajuns, în schimb, la ale disperării porți,
captivă ei, de ani
Pierd din mine strălucirea
care m-a făcut văzută.
Pierd din mine lumina
ce m-a făcut înțeleasă.
Te pierd pe tine
că-n inconștiența mea, greșesc;
și oare nu cumva, de fapt
pe amandoi ne
