Pentru suflet
Ajută-mi ochii să vadă și mintea să înțeleagă ce doar tu poți. Deschide-mi porți. Deschide-mi cale în strânsă cărare, ca să-nfloresc; și să-ți citesc din versuri ale vieții, de mine
Splai de fluturi
Cu foi de aur mă ataci și multe gânduri îmi desfaci; Mintea în haos de-aș avea, tu m-ai salva, văzut aievea. Inima de mi-ar pofti la ale lumii basme, ori aș cunoaște fantasme, ori seva mea
Din frica de-a te pierde...
N-am să mă pot jălbui de-a ta iubire pronunțată... dac-ai pleca, tu m-ai lăsa cu inim-agitată; și altă dragoste n-aș mai putea asemui. Împrejmuiește-mă cu flăcări; dă-mi apă, gânduri și
Tu, Soare
Din flori de mai și flori de vis mi-ai oferit un paradis. Din flori de mac și flori de tei Tu inimii i-ai dat scântei. Din foc de Rai tu mă chemai să-mi dai o sărutare; și eu m-am fript și
5
Ce ar trebui să fiu eu, de fapt, pe acest pământ? Nu știu... o gură de aer; o adiere de vânt; un paznic pentru suflete nevinovate? Nu sunt eu prea slabă pentru atât de mult? Nu
4
De mică mi-am dorit iubire. Un gram de atenție pentru mine, un copil pierdut în spațiu, plutind neîncetat în vid și neștiind unde se-ndreaptă. Pentru sufletul meu, făcut scrum de toate trăirile
3
Ai fost un suflet ce-l voiam de mine legat, până la final. Oare n-am fost eu destul de bună să fii lângă mine o viață, o clipire? Chiar atât de mult rău am însemnat oare pentru liniștea ta
2
Aștept pe cineva, oricine, să mă scoată dintre gratii; dar oare chiar trebuie s-aștept? Nu știu cum să ies, singură mă țin aici. Nu mai știu ce vreau, decât liniște, dar inima mi-e
1
Am crezut multe și frumoase, dar am crezut greșit. Credeam că vrei dragoste să-mi porți și fericire veșnică să-mi dai, dar am ajuns, în schimb, la ale disperării porți, captivă ei, de ani
Pierd
Pierd din mine strălucirea care m-a făcut văzută. Pierd din mine lumina ce m-a făcut înțeleasă. Te pierd pe tine că-n inconștiența mea, greșesc; și oare nu cumva, de fapt pe amandoi ne
Inima
Pierdută fiind, dar culegându-mă, rog Marele să-mi dea de urmă. Necunoscându-mă. Copilă strigând în disperare, "Lumii dă-i Doamne răbdare!" Suntem stinși pe-această lume, licurici bolnavi de