Poezie
Elixirul dragostei
Poezie de dragoste
2 min lectură·
Mediu
Elixirul dragostei
Pădurea fremăta
sub adierea vântului de seară
brazii se arcuiau deasupra
când soarele își trimitea
razele peste sufletul și inima mea...
Simțeam lumina aceea
ce-mi aprindea iubirea,
în gând îmi apărea
privirea ta
ce îmi săruta inima...
Zâmbetul tău curgea
ca mierea
peste sufletul ce mi-l mângâiai
odată... cu iubirea ce mi-o dăruiai
în picături de rai
coronițe de fulgi topeai...
Din depărtare am simțit
pașii tăi ce veneau... spre mine
când te-am zărit ochii mei
erau deschiși spre tine...
Simțeam iubirea ta
cum mă cuprinde...
ne-am îmbrățișat
în acordul cântecului iubirii
când ultimele raze de soare
s-au prelins peste trupurile noastre
ce stau cuminți-îmbrățișate
în clipe albe...
Se scurg emoțiile iubirii toate
prefăcându-se în elixirul iubirii
când la orizont apare
luna argintie
ce-și arată lumina în noapte...
Toată aura ce urcă
în tăcere
și-n fața ei se văd
trupurile noastre pictate
pe discul șevalet...
Aurii spirite îmbrățișate
în mângâieri de dor...
Ne dezmierdăm iubirea
din noi raze aurii se nasc...
se duc și cresc în univers
e iubire pură
ce n-are zăgaz de purpură
în nici o lume de niciunde...
Iubirea noastră se înalță
după o noapte prinsă
între o mirifică seară
și o diafană dimineață...
Apoi purtată...
în unde de lumină pură
ce se suprapun perfect
peste discul soare
ce într-o clipă
își arată primele noi raze
ca două șoapte de lumină
ce ne sărută...
spiritele,
sufletele
inimile
șoaptele
acum împerecheate...
sub soarele...
ce urcă
într-un ocean de lumină pură
în univers.
27.12.2009 ASiIiVro
043381
0
Cu apreciere, nv.