Pe cioburi de sânge
Așterne-se uitarea
Și visul să-l topească
Cu-a sale valuri marea
Să uit iubirea toată
Să uit farmecul nopții
Să mă aștern cuminte
Sub valurile
O viață prinsă într-un gând
Și-un vis aprins de-o lumânare
Dar ea s-a dus să se strecoare
În albe valuri de uitare
În liniștea unui mormânt.
Pe trupul timpului a fost mirare
Pe inima
zâmbetul tău spune prea multe
ca să pot să ți le povestesc eu
într-o noapte sau într-o lună sau într-un an....
dar poate o viață mi-ar trebui să pot să-l ascult
deplin...
și tot nu-l voi
