Poezie
Paradoxul existenței
1 min lectură·
Mediu
Ciudat, de când ne naștem,
Ne stingem puțin, câte puțin,
Fără o măsură reală a timpului în tandem
Ca pereche a spațiului pentru festin.
Poți să te naști aurit
Să încerci să ții de drum
Cu felicitări pentru cât ai călătorit,
Sau totul se poate face scrum.
Transpus la viteze astronomice
Ești un mic « nimic »,
Ce trece printre astrele galactice
Cu miros de aer cosmic.
Ne regăsim la final,
Dar care este acela ?
Viața e un periplu carnaval,
Fără a o putea modela.
001614
0