Ultima stație

Nu am putut să iau trenul spre o direcție nedefinită.

Probabil că nu mai sunt destul de abil să urc pe scară din mers.

Am limitele grupei de vârstă,prea mari pentru a urma un plan care nu-mi aparține,fără ținte, fără interes.

Trec prin șirul de cuvinte,impasibil la reacții.Oare de ce e așa?

E clar: timpul îmi taxează biletul.

Trebuie să cobor cu pași măsurați.

Este ultima stație.