Poezie
Arginții
(Primul argint)
1 min lectură·
Mediu
iată cât de hidos arăt
în loc de brațe am 2 bârne tăiate din secure
spânzurat așa deasupra lumii oamenilor
cui pot trezi milă?
Christos number is this - zic specialiștii
cum de-am ajuns aici mă tot întreb
cum de se holbează strada la mine, crucificatul
pe cele 9 brațe ale construcției lor periodice
parcă am coborât din filmele horror
fericirea de pe chipul meu e hrana lor de-o oră
moartea mea pentru Cer îi îndestulează doar o oră
o oră, atât le e bine, atât sunt legați de Cer
apoi voi dispărea în mine-mi
vor uita
altul va veni mâine
altă crucificare fericită vor aplauda
și nu se știe, iubitule ori iubito
dacă nu vei fi tu cel sau cea
la care se vor zgâi în miez de noapte
pentru că ziua
ei nu văd decât cruci
și această vedere numai orbire se cheamă
013.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Doru Dancus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Doru Dancus. “Arginții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/1738558/argintiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu neapărat “deasupra” de fapt, departe să fie.
Îmi place „lumea oamenilor”, ea înseamnă altceva de multe ori, un ceva ce nu seamănă cu noi.
E bine când putem să rămânem în afara ei..
E cel mai bine!